Lacul Știucii este protejat prin NATURA 2000. Împreună cu stufărişul înconjurător şi cel dezvoltat pe văile afluente constituie un complex de ecosisteme caracteristice zonelor umede, întins pe o suprafaţă de aproximativ 120 ha. Este localizat pe Valea Bontului, un afluent al Fizeşului, între comunele Fizeşu Gherlii şi Sic (judeţul Cluj).
Lacul s-a format pe locul unei vechi exploatări de sare, însă în prezent apele sale sunt dulci datorită colmatării cu aluviuni aduse de pe versanţi şi depunerii sedimentelor de natură organică, care împiedică apa să vină în contact cu sarea. Stratul de gheaţă se menţine pe suprafaţa lacului pe toată perioada iernii, din decembrie şi până în martie, atingând grosimi de circa 50 cm.
Lacul Ştiucilor are trei caracteristici principale:
- este singurul lac natural din Transilvania, care nu a suferit nici o influenţă negativă semnificativă umană;
- este cel mai adânc lac natural dulce din țară, profunzimea sa ajungând la circa 10m
- este singurul lac interior din Câmpia Transilvaniei pe care se dezvoltă plauri (formaţiuni de stuf plutitor), la fel ca în Delta Dunării.
- luciul de apă are aproximativ 26 ha, iar stufărişul din jur (mai ales în amonte) ocupă în plus circa 95 ha.
